Entorsa de gleznă este o afecţiune foarte frecventă a gleznei, ce afectează zilnic la nivel naţional cel puţin 2000 de persoane (având în vedere automedicaţia şi neprezentarea la medic în multe din cazuri). Aceasta poate apărea în timpul practicării diverselor sporturi şi al activităţilor fizice dar şi atunci când mergeţi pe o suprafaţă neregulată sau călcaţi strâmb.

Cum se produce entorsa de glezna

Ligamentele gleznei contribuie la menţinerea în poziţie corectă a oaselor gleznei şi la stabilitatea articulaţiei. Ele protejează articulaţia gleznei de mişcările anormale,îndeosebi împotriva răsucirii piciorului. Ligamentul este o structură elastică. De regulă, ligamentele se întind în anumite limite, iar apoi revin la dimensiunea iniţială.

Entorsa intervine atunci când un ligament este forţat să se întindă dincolo de limitele sale normale. O entorsă severă poate conduce la ruperea efectivă a fibrelor elastice care compun ligamentele. Entorsa de gleznă apare atunci când laba piciorului se răsuceşte dincolo de limitele motrice normale, prin mersul pe o suprafaţă neregulată sau în urma unui pas greşit.

Mecanismul de producere

În cazul în care intervine o răsucire internă (inversiune) sau externă (eversiune) a labei piciorului faţă de gleznă, forţele respective duc la întinderea ligamentelor dincolo de lungimea lor obişnuită. Dacă forţa este prea mare, ligamentele se pot rupe. În cazul în care ţesuturile moi ale gleznei sunt supuse unor forţe mari, este posibil să auziţi chiar o „trosnitură”, urmată de durere şi inflamare (umflarea gleznei).

Intensitatea forţei deformante la care este supusă glezna determină gradul de entorsă a acesteia. O entorsă uşoară este o entorsă de gradul 1, entorsa medie este de gradul 2, iar cea severă este de gradul 3.

Entorsa de gradul 1: Întindere uşoară a fibrelor ligamentului.

Entorsa de gradul 2: Ruperea parţială a ligamentului. La examinarea articulaţiei gleznei şi mişcarea acesteia, în anumite poziţii se observă o mobilitate anormală (laxitate) a articulaţiei gleznei.

Entorsa de gradul 3: Ruperea completă a ligamentului. Dacă medicul ortoped trage sau împinge glezna (în anumite poziţii) se observă o instabilitate severă a acesteia.

Gradele entorsei de glezna
Gradele entorsei de gleznă

Diagnostic

Dacă suspicionaţi o entorsă de gleznă, consultaţi un medic ortoped pentru diagnosticul corect. Acesta vă poate recomanda să faceţi o radiografie pentru a se asigura că nu aveţi vreo factură la gleznă sau la nivelul piciorului. Un os rupt poate genera simptome similare entorsei de gleznă cu durere şi inflamare.

La palpare, ligamentul afectat poate fi dureros. Dacă nu există nicio fractură, doctorul ortoped va stabili gravitatea entorsei de gleznă, în funcţie gradul de inflamare, durere şi echimoză locală (vânătaie). Examenul medical poate fi dureros. Cel mai probabil, medicul va trebui să mişte gleznă în diferite direcţii pentru a-şi da seama care ligament a fost afectat şi dacă acesta s-a rupt sau nu. În cazul în care a avut loc o rupere totală a ligamentelor, glezna poate deveni instabilă după trecerea fazei iniţiale (caracterizată de durere şi inflamaţie gleznă). Dacă se întâmpla acest lucru, este posibil ca această entorsă gravă să ducă la afectarea suprafeţei articulare a gleznei.

Doctorul ortoped vă poate recomanda efectuarea unui examen RMN (rezonanţă magnetică nucleară) dacă există suspiciunea unei leziuni severe a ligamentelor, o deteriorare a suprafeţei articulare, desprinderea unui fragment osos, etc. Examenul RMN poate asigura un diagnostic corect şi poate fi efectuat după retragerea umflăturii şi dispariţia vânătăilor.

Simptome

Durerea şi umflătura gleznei sunt principalele simptome. Intensitatea durerii depinde de gradul de întindere sau rupere a ligamentului.

Instabilitatea intervine atunci când ligamentul a fost rupt în totalitate sau s-a produs o luxaţie completă a articulaţiei gleznei.

Tratamentul nechirurgical

Mersul pe jos poate fi dificil datorită inflamaţiei şi durerii. Este posibil să aveţi nevoie de cârje dacă deplasarea este însoţită de durere. De regulă, inflamarea şi durerea vor persista două-trei zile.

În funcţie de gradul entorsei, medicul ortoped vă poate recomanda imobilizarea gipsată sau în diferite orteze. Majoritatea entorselor de gleznă necesită doar o perioadă de protecţie pentru a se vindeca. Procesul de vindecare durează de la patru până la şase săptămâni, perioadă în care, la recomandarea medicului, veţi începe cel mai probabil anumite exerciţii pentru a preveni rigidizarea articulaţiei. Exerciţiile fizice pot facilita totodată capacitatea de percepţie a poziţiei, amplasării, orientării şi motricităţii gleznei (propriocepţie).

Chiar şi o ruptură completă de ligamente se poate vindeca fără intervenţie chirurgicală, cu condiţia ca glezna să fie imobilizată în mod adecvat. De asemenea, uneori, o gleznă cu o ruptură veche de ligamente poate fi funcţională la cel mai înalt nivel, datorită tendoanelor din jurul gleznei ce contribuie la menţinerea stabilităţii în mişcare. În cazul în care aveţi o entorsă de gleznă de gradul 1, folosiţi metoda RGCR (repaus, gheaţă, compresie şi ridicare):

  • Tineti în repaus glezna renunţând la a vă mai sprijini pe aceasta.
  • Gheaţa trebuie aplicată imediat, pentru a reduce inflamaţia, şi poate fi utilizată pentru 20 – 30 minute maxim, de trei – patru ori pe zi; combinaţi aplicarea gheţii cu compresia prin faşă elastică pentru reducerea edemului local şi a durerii.
  • Compresia se realizează prin înfăşurarea gleznei cu bandaje elastice sau glezniere pentru a imobiliza glezna şi pentru a asigura stabilitatea acesteia.
  • Ridicarea gleznei afectate deasupra nivelului inimii.

Principiile metodei RGCR sunt valabile şi pentru entorsa de gleznă de gradul 2, dar timpul de vindecare va fi mai lung. De asemenea, doctorul ortoped poate utiliza gipsul sau ortezele pentru imobilizarea gleznei.

Entorsa de gradul 3 poate fi asociată cu instabilitatea permanentă. Totuşi intervenţia chirurgicală este necesară în cazuri rare. Şi în acest caz este posibil ca timp de două – trei săptămâni să aveţi nevoie de o imobilizare cu atelă sau aparat gipsat.

Exerciţiile de recuperare contribuie la reducerea durerii, inflamaţiei şi previn cronicizarea problemelor de la nivelul gleznei. Se pot utiliza de asemenea terapiile cu ultrasunete şi electrostimulare (fizioterapia) pentru diminuarea durerii şi inflamaţiei. Iniţial, exerciţiile de recuperare pot include un set de mişcări active sau mişcări controlate ale articulaţiei gleznei fără rezistenţă. Exerciţiile fizice în apă pot fi şi ele de mare ajutor. Antrenamentul proprioceptiv este foarte important deoarece propriocepţia insuficientă reprezintă o cauză majoră a entorselor repetate de gleznă şi a instabilităţii articulaţiei gleznei. Imediat după dispariţia durerii, gama de exerciţii poate fi lărgită, scopul general fiind acela de a fortifica glezna şi de a creşte mobilitatea gleznei. Recuperarea după o entorsă de gleznă trece prin 3 faze:

Faza 1 – constă în repaus, protejarea gleznei şi reducerea inflamaţiei (o săptămână)

Faza 2 – constă în reluarea mobilităţii, şi tonifierea musculaturii (una – două săptămâni).

Faza 3 – constă în reluarea progresivă a tuturor activităţilor care nu necesită răsucirea labei piciorului sau pivotarea cu glezna fixată pe podea şi desfăşurarea exerciţiilor de întreţinere. Aceasta va fi urmată de reluarea capacităţii de a efectua întoarceri rapide şi bruşte (activităţi complexe), precum tenisul, baschetul sau fotbalul (câteva săptămâni până la câteva luni).

Se pot administra medicamente antiinflamatoare nesteroide pentru a controla durerea şi inflamaţia.

Dacă entorsa de gleznă nu este depistată la timp şi nu este tratată corespunzător, pot apărea probleme cronice cu durere şi instabilitate.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical al entorselor de gleznă este rar indicat, acesta fiind rezervat acelor entorse care nu răspund tratamentului nechirurgical şi la pacienţii care au rămas cu instabilitate după luni de recuperare şi tratament conservator. Opţiunile chirurgicale includ:

Artroscopia – Chirurgul ortoped va examina interiorul articulaţiei pentru a vedea dacă există fragmente de os sau cartilaj ori părţi din ligament prinse în articulaţie.

Reconstrucţia ligamentară – Chirurgul va reface ligamentul deteriorat prin diferite tehnici.

Recuperare

Intervenţia chirurgicală presupune o recuperare îndelungată pentru a redobândi aceeaşi funcţie a gleznei (existentă anterior accidentării). Perioada de timp necesară pentru recuperare depinde de gradul distrucţiei ligamentare şi a părţilor moi, de amplitudinea intervenţiei chirurgicale, şi poate fi de câteva săptămâni până la câteva luni.

Prevenţia

Cea mai bună metodă de a evita entorsele de gleznă este menţinerea forţei şi a tonusului muscular, precum şi a flexibilităţii gleznei.

  • Încălziţi-vă înainte de orice exerciţii fizice şi activităţi care necesită efort fizic
  • Aveţi grijă la suprafaţa pe care vă deplasaţi, alergaţi sau lucraţi
  • Purtaţi încălţăminte adecvată şi confortabilă
  • Fiţi atenţi la semnalele pe care vi le trimite propriul organism şi diminuaţi ritmul dacă simţiţi durere sau oboseală

Leziunea e acută sau cronică ?

Dacă aţi suferit entorse de gleznă în trecut este posibil să continuaţi să le faceţi dacă ligamentele nu s-au vindecat complet. Dacă entorsele reapar frecvent şi durerea persistă mai mult de patru până la şase săptămâni, înseamnă că este posibil să suferiţi de instabilitate cronică de gleznă.

Activităţile care pot agrava această afecţiune includ mersul pe suprafeţe neregulate, activităţi ce presupun efort fizic prelungit, şi sporturile care necesită răsucirea gleznei sau schimbări bruşte de ritm, cum ar fi joggingul, baschetul, tenisul sau fotbalul.

Printre posibilele complicaţii ale entorselor de gleznă se află şi propriocepţia anormală. Astfel vă veţi confrunta cu probleme de echilibru şi slăbire a muşchilor care pot duce la o recidivă a entorsei. Dacă aceasta se repetă de multe ori, afecţiunea se cronicizează, cu instabilitate mare, şi durerea cronică. Aceste complicaţii pot apare şi în cazul în care vă reluaţi activitatea profesională, sportivă sau alte activităţi înainte ca glezna să se fi vindecat complet iar recuperarea să fie finalizată.

Dr. Robert Apostolescu

medic primar ortoped