Fracturile de glezna pot implica doar maleola laterala, maleola laterala si mediala (bimaleolara), sau toate cele 3 maleole (trimaleolara). Pentru mai multe detalii cititi articolul fractura de glezna – generalitati.
Tratament: fractura de maleola laterala
Fractura maleolei laterale este o fractura a fibulei.
Exista mai multe niveluri la care poate fi fracturata fibula si in functie de acest nivel se va stabili si tratamentul.
Tratament nechirurgical
Interventia chirurgicala nu este o optiune daca glezna este stabila, adica in cazul in care osul rupt nu este deplasat iar ligamentele sunt intacte. Tipul de tratament necesar poate varia si in functie de locul in care osul este fracturat.
Tratamentul conservator consta in imobilizarea gleznei cu un aparat gipsat circular sau o orteza pe parcursul vindecarii fracturii. Pacientul va trebui sa se prezinte in mod regulat la doctorul ortoped pentru repetarea radiografiilor gleznei, pentru ca acesta sa se asigure ca fragmentele de fractura nu s-au deplasat in timpul procesului de vindecare.
Tratament chirurgical
Daca fractura este deplasata sau glezna este instabila, fractura are indicatie de tratament chirurgical. Astfel, fragmentele osoase sunt mai intai repozitionate (reduse) pentru o alinierea normala. Ele sunt apoi fixate prin suruburi si placi metalice atasate pe suprafata exterioara a osului. In unele cazuri, se va utiliza un surub sau o tija (brosa) introdusa in interiorul osului pentru a fixa fragmentele osoase pe parcursul vindecarii.
Tratament: fractura de maleola mediala
Fractura de maleola mediala reprezinta o fractura a tibiei, la nivelul proeminentei sale inferioare. Fracturile maleolare mediale sunt asociate adesea cu fractura peroneului (maleolei laterale), fractura maleolei posterioare (posteriorul tibiei) sau cu leziunea ligamentelor gleznei.
Tratament nechirurgical
Daca fractura nu este deplasata, ea poate fi tratata fara interventie chirurgicala. In acest sens, se recomanda efectuarea unei radiografii de stres pentru a vedea daca fractura si glezna sunt stabile.
Fractura poate fi tratata cu ajutorul imobilizarii gipsate sau printr-o orteza de glezna. De regula, pacientul trebuie sa evite calcatul pe piciorul afectat timp de aproximativ 6 saptamani.
Pacientul trebuie de asemenea sa se prezinte in mod regulat la doctor pentru repetarea radiografiilor si pentru a se asigura ca fractura nu se deplaseaza.
Tratament chirurgical
Daca fractura este deplasata sau glezna este instabila, se recomanda interventia chirurgicala. In unele cazuri, operatia este o optiune chiar daca fractura nu este deplasata, pentru a reduce riscul ca aceasta sa nu se vindece (pseudartroza) si pentru a permite pacientului sa inceapa mai devreme sa-si miste glezna.
In functie de fractura, fragmentele osoase pot fi fixate cu ajutorul suruburilor, a unei placi cu suruburi sau a altor tehnici de fixare (brose).
Tratament: fractura de maleola posterioara
O fractura de maleola posterioara reprezinta fractura portiunii posterioare a tibiei la nivelul articulatiei gleznei.
Fracturile de maleola posterioara sunt de regula insotite si de fractura maleolei laterale (a fibulei), iar acest lucru se intampla deoarece cele doua maleole sunt conectate prin ligamente. Este posibila deasemenea si asocierea cu o fractura a maleolei mediale.
In functie de cat de mare este fragmentul osos fracturat, posteriorul gleznei poate fi instabil. Anumite studii au aratat ca daca fragmentul reprezinta mai mult de 25% din articulatia gleznei, glezna devine instabila, caz in care se recomanda interventia chirurgicala.
Diagnosticarea corespunzatoare si tratamentul adecvat al fracturii de maleola posterioara sunt extrem de importante pentru evitarea riscurilor de aparitie a artrozei. Partea posterioara a tibiei unde are loc fracturarea osului este acoperita cu un cartilaj. Cartilajul reprezinta suprafata neteda care acopera o articulatie. Daca fragmentul osos reprezinta mai mult de 25% din glezna si este dislocat mai mult de cativa milimetri, suprafata cartilaginoasa nu se va vindeca in mod corespunzator si nu va mai fi neteda. Aceasta suprafata inegala conduce de regula la o presiune crescuta si inegala asupra suprafetei articulatiei, care cauzeaza deteriorarea cartilajului si aparitia artrozei.
Tratament nechirurgical
Daca fractura nu este deplasata si glezna este stabila, tratamentul se poate face nechirurgical. Acesta consta in aplicarea unui aparat ghipsat sau a unei orteze de glezna. De regula pacientii sun sfatuiti sa nu se sprijine pe glezna afectata timp de 6 saptamani.
Tratament chirurgical
Daca fractura este deplasata chiar si cativa milimetri sau glezna este instabila, se recomanda interventia chirurgicala.
Sunt disponibile mai multe optiuni chirurgicale pentru tratarea fracturilor de maleola posterioara. Una dintre aceste optiuni implica fixarea cu ajutorul unor suruburi din partea anterioara a gleznei inspre partea posterioara sau vice-versa. O alta optiune presupune aplicarea unei placi si a unor suruburi de-a lungul posteriorului tibiei.
Tratament: fractura bimaleolara si fractura echivalenta de bimaleolara
“Bi” inseamna doi. “Bimaleolara” inseamna ca doua din cele trei maleole ale gleznei sunt fracturate.
In majoritatea cazurilor de fractura bimaleolara, maleola laterala si cea mediala sunt fracturate si glezna devine instabila.
O fractura “echivalenta bimaleolara” inseamna ca, in afara de fracturarea maleolei laterale, ligamentele de pe interiorul (zona mediala a) gleznei sunt rupte si ele. De regula, acest lucru inseamna ca fracturarea fibulei acompaniaza leziunea ligamentelor mediale, conducand la instabilitatea gleznei. Pentru diagnosticarea fracturii echivalenta de bimaleolara medicul ortoped va poate indica o radiografie de stress a gleznei.
Fracturile bimaleolare sau fracturile bimaleolare echivalente sunt fracturi instabile si pot fi asociate unei luxati de glezna.
Tratament nechirurgical
Aceste leziuni sunt considerate instabile si se recomanda de regula interventia chirurgicala.
Tratamentul nechirurgical poate fi luat in considerare in cazul pacientilor cu afectiuni severe, pentru care riscul operatiei este prea mare sau daca acestia sunt imobilizati la pat si nu se deplaseaza.
Tratamentul imediat include de regula imobilizarea cu atele a gleznei pana cand se retrage edemul, dupa care se aplica un aparat gipsat. Ghipsul poate fi schimbat frecvent pe masura ce inflamatia gleznei se reduce.
Este obligatorie vizita regulata la medic si repetarea radiografiilor pentru a vedea daca glezna ramane stabila.
In majoritatea cazurilor plasarea greutatii pe piciorul afectat este interzisa timp de 6 saptamani.
Tratament chirurgical
Tratamentul chirugical este adesea recomandat deoarece aceste fracturi fac glezna sa fie instabila.
Fracturile maleolei laterale si mediale sunt tratate cu acelasi tip de technici chirurgicale ca cele descrise mai sus pentru fiecare tip de fractura.
Tratament: fractura trimaleolara
“Tri” inseamna trei. Fracturile trimaleolare inseamna ca toate cele trei maleole ale gleznei sunt rupte. Acestea sunt leziuni foarte instabile si se asociaza frecvent cu luxatia gleznei.
Tratament nechirurgical
Fiind fracturi instabile, de regula pentru ele se recomanda interventia chirurgicala.
Ca si in cazul fracturilor bimaleolare, tratamentul nechirurgical poate fi o optiune daca pacientul are probleme serioase de sanatate si pentru care riscul chirurgical poate fi prea mare sau pentru cei care nu se pot deplasa.
Tratamentul nechirurgical este similar celui din cazul fracturilor bimaleolare, asa cum a fost descris mai sus.
Tratament chirurgical
Fiecare fractura poate fi tratata folosind aceleasi tehnici chirurgicale descrise mai sus pentru fiecare tip de fractura in parte.
Tratament: leziunea sindesmozei tibio-peroniere
Sindesmoza tibio-peroniera este articulatia dintre tibie si peroneu, cele doua oase fiind strans unite prin ligamente. Ruptura acestor ligamente fac ca glezna sa fie foarte instabila, cel mai frecvent leziunea sindesmozei fiind asociata cu una sau mai multe fracturi ale gleznei. De cele mai multe ori aceste leziuni necesita o interventie chirurgicala pentru vindecare, fixarea sindesmozei tibio-peroniere facandu-se cu suruburi.
Rezultate
Procesul de vindecare dupa o fractura de glezna dureaza cel putin 6 saptamani, dar acest interval poate fi chiar mai lung in cazul in care sunt implicate ligamente si tendoane.
Majoritatea persoanelor isi reiau activitatile obisnuite zilnice cu exceptia celor sportive in termen de 3 – 4 luni. De asemenea, este posibil sa fie nevoie de cateva luni pana cand pacientul va inceta sa schiopateze atunci cand merge pe jos si inainte sa poata relua activitatea sportiva la nivelul competitional anterior. Majoritatea persoanelor isi redobandesc capacitatea de a sofa in 9 pana la 12 saptamani de la data accidentarii.
Recuperare
Indiferent de tratamentul ales, recuperarea este foarte importanta dupa o fractura de glezna.
Atunci cand medicul permite, pacientul poate incepe sa-si miste glezna, sa faca kinetoterapie, iar programele de exercitii fizice la domiciliu sunt si ele la fel de importante. Efectuarea in mod regulat a acestor exercitii este esentiala. Este posibil ca fortificarea muschilor din jurul gleznei pana la un nivel suficient care sa permita mersul pe jos fara schiopatare si reluarea activitatilor obisnuite sa dureze cateva luni.
Exercitiile fizice sunt cele care fac diferenta, cu conditia sa fie efectuate in mod regulat.
Sprijinul pe glezna
In functie de specificul fracturii, medicul poate stabili daca pacientul se poate sprijini pe glezna afectata. El va permite pacientului sa inceapa sa puna presiune pe glezna facturata daca se constata ca aceasta este destul de stabila pentru a permite acest lucru.
Este foarte important ca pacientul sa nu se sprijine pe glezna afectata inainte ca medicul sa permita acest lucru. Daca pacientul pune presiune pe glezna prea devreme, fragmentele fracturate se pot deplasa sau operatia poate esua si va trebui reluata intreaga procedura.
Imobilizarea
In functie de leziune, e posibil ca glezna afectata sa fie protejata cu mai multe tipuri de materiale.
Initial, majoritatea fracturilor de glezna se imobilizeaza intr-o atela gipsata pentru a proteja glezna si a permite reducerea inflamatiei. Ulterior, este posibil ca fractura sa fie imobilizata in aparat ghipsat.
Chiar si dupa vindecarea fracturii, doctorul poate recomanda purtarea unui bandaj elastic pentru glezna timp de cateva luni in timpul practicarii sporturilor.
Complicatii
Fumatorii, persoanele care sufera de diabet sau varstnicii sunt mai predispusi riscurilor de complicatii postoperatorii, inclusiv problemelor de vindecare a ranilor iar procesul lor de recuperare poate dura mult mai mult.
Dupa tratamentul nechirurgical
Fara interventie chirurgicala, exista riscul ca fractura sa se deplaseze inainte de vindecare. De aceea, este importanta respectarea cu strictete a recomandarilor medicului ortoped.
Situatia in care fragmentele de fractura se deplaseaza iar osul se vindeca in acea pozitie se numeste „consolidare vicioasa”. Tratamentul acestei complicatii depinde de cat de mult au migrat oasele si in ce masura acest lucru afecteaza miscarea gleznei.
In cazul in care apare consolidarea vicioasa sau glezna devine instabila dupa vindecare, acest lucru poate conduce in cele din urma la artroza gleznei.
Dupa tratamentul chirurgical
Riscurile chirurgicale includ, in general:
- Infectia;
- Sangerarea;
- Durerea;
- Formarea cheagurilor de sange la nivelul picioarelor;
- Leziunea vaselor de sange, tendoanelor, sau nervilor.
Riscurile aferente tratamentului chirurgical al fracturii de glezna includ:
- Dificultatea vindecarii fracturii;
- Artroza;
- Proeminenta placii si suruburilor utilizate pentru fixarea fracturii. Unii pacienti aleg ca acestea sa le fie indepartate la cateva luni de la vindecarea fracturii.
