Tendinita cotului

Epicondilita laterala, cunoscuta si sub denumirea de “cotul tenismenului” este o afectiune dureroasa a cotului cauzata de suprasolicitare. Practicarea tenisului sau altor sporturi cu racheta poate contribui la aparitia acestei afectiuni, dar exista si alte sporturi care prezinta riscuri in acest sens.

Epicondilita laterala este o inflamatie a tendoanelor ce deservesc musculatura extensoare a mainii si care se afla in partea posterioara a antebratului. Este o leziune de suprasolicitare (efectuarea in mod repetat a acelorasi miscari) si se manifesta prin durere si inflamarea exteriorului cotului.

Exista multe optiuni de tratament pentru aceasta afectiune, in majoritatea cazurilor acesta fiind condus de o echipa formata din medicul ortoped si fizio-kinetoterapeut.

Anatomie

Articulatia cotului cuprinde 3 oase: osul bratului (humerus) si cele doua oase ale antebratului (radius si cubitus). Capatul inferior al humerusului prezinta niste proeminente osoase denumite epicondili, iar proeminenta de pe exteriorul cotului (partea laterala) este denumita epicondil lateral.

Epicondilita laterala sau tendinita cotului afecteaza tendoanele musculaturii posterioare a antebratului. Muschii din partea posterioara a antebratului efectueaza intinderea incheieturii mainii si degetelor, in timp ce tendoanele antebratului contribuie la atasarea muschilor de os. Acestea se prind de epicondilul lateral. De regula, tendonul implicat in epicondilita laterala este tendonul muschiului scurt externsor radial al carpului (SERC).

Epicondilita laterala, anatomie.

Cauze

Suprasolicitare

Studii recente arata ca epicondilita laterala se datoreaza in principal afectarii unui anumit muschi al antebratului. Muschiul scurt extensor radial al carpului (SERC) contribuie la stabilizarea incheieturii mainii atunci cand cotul este in extensie (pozitia indreptata). Aceasta pozitie apare cu o frecventa mare in timpul practicarii tenisului. Daca SERC este afectat de suprasolicitare, vor aparea rupturi miscroscopice la nivelul tendonului, in locul in care acesta se ataseaza de epicondilul lateral. Acest lucru genereaza inflamare si durere.

Activitatile efectuate

Nu numai atletii se pot confrunta cu acest tip de afectiune. Multe persoane care sufera de epicondilita laterala sunt de fapt persoane care efectueaza o munca sau participa la activitati recreationale ce presupun utilizarea repetitiva a muschilor antebratului.

Pictorii, instalatorii si tamplarii sunt predispusi sa dezvolte aceasta afectiune. Studiile au aratat ca si mecanicii auto, bucatarii sau macelarii sufera de tendinita cotului mai des decat restul populatiei. In cazul acestor profesii, miscarea repetata si ridicarea greutatilor sunt cele care conduc la aparitia afectiunii.

Varsta

Majoritatea pacientilor cu epicondilita laterala au varste cuprinse intre 30 si 50 de ani, desi orice persoana se poate confrunta cu aceasta afectiune daca este expusa factorilor de risc. In sporturile cu racheta precum tenisul, tehnica necorespunzatoare de efectuare a loviturii si echipamentul neadecvat constituie factori de risc.

Cauze necunoscute

Epicondilita laterala poate aparea si in absenta unei solicitari repetitive cunoscute, caz in care este denumita „idiopatica” sau avand cauze necunoscute.

Simptome

Simptomele epicondilitei laterale se dezvolta treptat. In majoritatea cazurilor, durerea este la inceput suportabila si se accentueaza incet-incet in cateva saptamani sau luni. Debutul simptomelor nu poate fi asociat cu o anumita lovitura la nivelul cotului.

Semnele si simptomele generale prin care se manifesta epicondilita laterala includ:

  • Durerea sau senzatia de arsura in exteriorul cotului
  • Imposibilitatea de a strange pumnul

Simptomele se agraveaza adesea la efectuarea unor miscari precum tinerea unei rachete, rasucirea unei surubelnite, sau salutul prin strangerea mainilor. Membrul dominant este de regula cel mai afectat.

Examinare medicului

Pentru a pune diagnosticul corect, medicul va lua in considerare mai multi factori, printre care modul de aparitie al simptomelor, factorii de risc ocupationali si participarea la activitati sportive recreationale.

Medicul ortoped va va explica activitatile care genereaza simptomele si unde anume apar acestea la nivelul antebratului. Asigurati-va ca informati doctorul daca ati suferit vreo leziune la nivelul cotului, si comunicati-i orice informatii cu privire la istoricul medical de artrita reumatoida sau diferite afectiuni nervoase.

In timpul examinarii, medicul va folosi mai multe teste pentru a stabili diagnosticul. Unul dintre acestea consta in intinderea fortata a incheieturii mainii si degetelor cu cotul in extensie. Daca testul este pozitiv, apare o durere pe traiectul tendoanelor si muschilor extensori ai mainii.

Teste paraclinice

Radiografia

Radiografia contribuie la eliminarea suspiciunii de artrita a cotului.

Imagistica cu Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN)

In cazul in care medicul considera ca simptomele sunt specifice unei afectiuni cervicale, el poate solicita un examen RMN.

Electromiografia (EMG)

Doctorul ortoped poate solicita o electromiografie pentru a elimina suspiciunea unei compresii a nervilor. Multi nervi sunt amplasati de-a lungul cotului, astfel ca simptomele de compresie nervoasa sunt adesea similare celor din epicondilita laterala o cotului.

Tratament

Tratament nechirurgical

Pentru aproximativ 80-95% dintre pacienti, tratamentul nechirurgical este eficient.

Repausul. Primul pas spre recuperare este asigurarea repausului bratului. Acest lucru inseamna ca va trebui sa incetati orice activitate sportiva sau activitatile grele timp de mai multe saptamani.

Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Medicamente precum ketonal sau ibuprofen pot reduce durerea si inflamatia.

Verificarea echipamentului sportiv. In cazul in care practicati un sport cu racheta, medicul va poate recomanda si verificarea echipamentului pentru a vedea daca este cel adecvat. Un racordaj mai slab poate solicita mai putin musculatura antebratului. Daca folositi o racheta supradimensionata trecerea la una mai mica poate preveni reaparitia simptomelor.

Orteza epicondilitaFizio-kinetoterapie. Anumite exercitii fizice sunt benefice pentru intarirea musculaturii antebratului. Medicul, va poate recomanda de asemena un tratament cu ultrasunete, masajul cu gheata sau tehnici de stimulare musculara, pentru a grabi vindecarea muschilor.

Ortezele. Utilizarea ortezelor aplicate in 1/3 superioara a antebratului poate contribui la ameliorarea simptomelor de tendinita a cotului, prin relaxarea muschilor si tendoanelor.

Injectii cu steroizi. Steroizii precum cortizonul reprezinta antiinflamatoare foarte eficiente, a caror administrare prin injectare in muschiul sau tendonul lezat poate fi recomandata de catre medicul ortoped pentru disparitia simptomelor.

Terapia cu unde de soc (shock wave therapy). Prin aceasta terapie se transmit unde sonore catre cot. Aceste unde creaza „o microtrauma” ce faciliteaza procesul natural de vindecare al organismului.

Tratament chirurgical

In cazul in care simptomele nu dispar dupa o perioada de 6 pana la 12 luni de administrare a tratamentelor nechirurgicale, medicul ortoped va poate recomanda interventia chirurgicala.

Majoritatea interventiilor in caz de epicondilita laterala presupun excizia tesutului muscular lezat si reatasarea muschiului sanatos la os.

Procedura chirurgicala ce urmeaza a fi efectuata va depinde de mai multi factori, printre care cauza leziunii, starea generala de sanatate si nevoile dumneavoastra personale. Cereti medicului ortoped detalii despre toate optiunile si discutati despre rezultate si despre riscurile asociate fiecarei proceduri.

Interventia deschisa. Presupune practicarea unei incizii la nivelul cotului. Chirurgia deschisa se efectueaza de regula in ambulatoriu si rareori necesita spitalizarea peste noapte.

Chirurgia artroscopica. Interventia chirurgicala in caz de epicondilita laterala se poate face si cu ajutorul unor instrumente si incizii mici. Ca si in cazul interventiei deschise, pacientul este externat in aceeasi zi.

Riscuri chirurgicale. La fel ca in cazul oricarei interventii chirurgicale, exista unele riscuri asociate operatiei de epicondilita laterala. Riscurile cele mai intalnite sunt:

  • Infectie
  • Leziunea nervilor sau a vaselor de sange
  • O perioada mai lunga de recuperare
  • Pierderea fortei musculare

Recuperare. Este posibil ca in urma interventiei chirurgicale bratul sa fie imobilizat cu o atela gipsata. Firele de sutura si atelela vor fi indepartate cam dupa 1 saptamana. Dupa indepartarea atelei, se incep exercitiile de mobilizare a cotului.

Medicul va va spune cand puteti relua activitatea atletica. Acest lucru se poate face de regula la 4 pana la 6 luni dupa operatie. Interventia chirurgicala de epicondilita laterala are o rata de succes de 80% – 90%, dar este posibil ca in unele cazuri pacientii sa se confrunte cu o pierdere a fortei musculare.