Imobilizarea gipsată are rolul de a menţine oasele într-o poziţie corectă şi de a proteja ţesuturile moi adiacente oaselor fracturate. Când vă rupeţi un os (îl fracturaţi), medicul va încerca prin diferite manevre să vă poziţioneze oasele în poziţie corectă. Imobilizarea gipsată vine ulterior pentru a ajuta la menţinerea acestei poziţii corecte. Prin imobilizare va scădea durerea, tumefacţia (umflătură) şi contractura musculară.

Şi după o intervenţie chirurgicală ortopedică e posibil să aveţi nevoie de imobilizare gipsată.

Pentru imobilizare se folosesc atele gipsate, aparate gipsate sau orteze. Imobilizarea cea mai bună o oferă aparatele gipsate, însă atelele au avantajul de a permite o uşoară creştere în volum (umflare) a segmentului afectat.

Medicul ortoped este cel care va decide tipul de imobilizare care vi se potriveşte. Atât atela cât şi aparatul gipsat sunt confecţionate din feşi gipsate, diferenţa între ele constând în faptul că aparatul gipsat este aplicat circular la nivelul membrului afectat (când se întăreşte fiind că un mulaj tubular), pe când atela este semicirulara fixându-se de membrul afectat cu faşă elastică sau de tifon.

Tipuri de atele şi aparate gipsate

Aparatele gipsate sunt confecţionate în funcţie de particularităţile fiecărui pacient. Acestea trebuie să se potrivească perfect formei membrului dumneavoastră. Sunt confecţionate din feşi gipsate, răşini speciale, fibră de sticlă, materiale ce pot fi modelate cu uşurinţă.

Atelele pot fi şi ele mulate după forma membrului. În cazul ortezelor, acestea funcţionează ca nişte atele, gata pregătite. Se folosesc atunci când nu este nevoie de un mulaj perfect, având avantajul că sunt mult mai uşoare şi uşor de aplicat (tip benzi cu arici).

Atât la confecţionarea atelelor cât şi a aparatelor gipsate, între gipsul propriu zis şi piele se aplică un strat protector care cel mai frecvent este format din vată de bumbac. Pentru a deveni prelucrabile, feşile gipsate se cufundă în apă, iar apoi se aplică într-o manieră specifică peste vata protectoare. În câteva minute gipsul (sau alt material din care e confecţionată faşă) se întăreşte şi imobilizează membrul în poziţia dorită.

În cele mai multe cazuri, iniţial vi se va aplica o atelă. Apoi, o dată cu retragerea edemului (umflăturii), atela va fi schimbată cu un aparat gipsat. Există şi cazuri în care după aplicarea aparatului gipsat, membrul continuă să se dezumfle, astfel că gipsul devine larg. În acest că este necesară înlocuirea aparatului gipsat.

Obişnuiţi-vă cu imobilizarea

Inflamaţia rezultată în urma traumatismului şi a fracturii, duce la “umflarea” membrului respectiv cu creşterea presiunii sub aparatul gipsat sau atelă în primele 48-72 ore. Astfel e posibil să vă simţiţi mâna/piciorul inconfortabil, strâns în aparatul gipsat. De aceea, este foarte important să ţineţi sub control inflamaţia locală. Aceasta se face prin:

  • Poziţia proclivă – menţineţi membrul afectat ridicat, mai sus de nivelul inimii. Pentru aceasta folosiţi-vă de perne sau alte suporturi. Poziţia ridicată a membrului permite sângelui să circule mai uşor către inimă
  • Mişcaţi degetele – cât mai des, dacă acestea nu au fost afectate de traumatism
  • Aplicaţi gheaţă – numai atunci când aveţi o imobilizare de tip atelă sau orteză. Punga cu gheaţă NU SE VA APLICA DIRECT PE PIELE (puneţi-o de exemplu într-un prosop)

Îngrijirea gipsului

Este important să menţineţi aparatul gipsat/atela într-o condiţie bună pentru a vă asigura o vindecare cât mai corectă.

  • Păstraţi atela/aparatul gipsat uscat. Folosiţi materiale impermeabile pentru protejarea gipsului atunci când faceţi duş
  • Pentru aparatele gipsate de mers – nu călcaţi pe aparatul gipsat de mers, decât atunci când este complet uscat şi întărit. Gipsul are nevoie de circa 2-3 zile pentru a deveni suficient de dur încât să puteţi călca pe el
  • Evitaţi murdăria. Aveţi grijă să nu intre praf şi nisip în interiorul gipsului dumneavoastră
  • Nu trageţi de vata protectoare
  • Nu strecuraţi nici un obiect între gips şi piele pentru a vă scărpina de eventualele mâncărimi. Dacă acestea nu vă dau pace, adresaţi-vă medicului ortoped
  • Nu rupeţi marginile aparatului gipsat
  • Verificaţi periodic pielea din jurul aparatului gipsat. Dacă aceasta devine roşie şi inflamată contactaţi doctorul ortoped
  • Verificaţi periodic gipsul. Dacă acesta se crapă sau are zone unde e moale, contactaţi medicul ortoped

Semne de îngrijorare

Dacă prezentaţi oricare din următoarele simptome, contactaţi imediat medicul ortoped pentru recomandări.

  • Creşterea în intensitate a durerii şi senzaţia că gipsul este prea strâmt
  • Senzaţia de amorţeală sau furnicătură la nivelul mâinii sau a piciorului
  • Senzaţii de arsură sau înţepătură sub gips
  • Umflarea excesivă a degetelor
  • Nu vă mai puteţi mişca degetele

Scoaterea gipsului

Nu încercaţi niciodată să vă scoateţi singur aparatul gipsat.

Pentru îndepărtarea gipsului se folosesc motoare cu lame speciale. Aceste lame, nu se rotesc ci doar vibrează. Nu vă fie frică – chiar dacă lama vă atinge pielea, nu vă va produce nici o leziune. “Aceste motoare fac mult zgomot, dar nu muşcă”.

Recuperarea

Consolidarea unei fracturi poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. Durerea cedează cu mult înainte ca osul să se consolideze. Va fi nevoie de imobilizarea gipsată până când osul începe să consolideze.

În urma imobilizării gipsate veţi pierde din volumul şi forţă musculară. Dacă în imobilizare este prinsă şi o articulaţie, aceasta îşi va pierde din mobilitate. Pentru recuperare e necesar să urmaţi cu stricteţe indicaţiile medicului ortoped, iar după scoaterea gipsului e important să mobilizaţi membrul afectat şi să faceţi exerciţii pentru creşterea forţei musculare.