Cu ajutorul metodelor moderne de tratament, majoritatea fracturilor se vindeca fara nicio problema. In urma unei fracturi, tesut osos nou se formeaza pentru a uni intre ele fragmentele osoase fracturate. Imposibilitatea osului fracturat de a se vindeca poarta numele de „pseudartroza”. O „consolidare intarziata” apare atunci cand vindecarea fracturii dureaza mai mult decat este normal.

Pentru vindecare, osul are nevoie de stabilitate si de o alimentare adecvata cu sange.

  1. Stabilitate: pentru a tine fragmentele osoase in pozitie fixa. Medicul ortoped poate aplica gips sau poate recomanda interventia chirurgicala pentru stabilizarea fracturii cu ajutorul unei placi metalice, a suruburilor sau tijelor.
  2. Flux sangvin: Sangele asigura osului aportul de componente necesare pentru vindecarea fracturii. Acestea includ: oxigen, celule si substante chimice produse de organism si necesare pentru vindecare (factorii de crestere). Aportul sangvin al osului fracturat de reia de regula de la sine in perioada de vindecare.

Factori de risc/Preventie

Pseudartroza apare ca urmare a faptului ca osul este lipsit de stabilitatea corespunzatoare si/sau de fluxul sangvin necesar. Factorii care pot contribui la cresterea riscului de neconsolidare includ:

  • Fumatul sau utilizarea nicotinei sub orice forma; fumatul, mestecatul tutunului si utilizarea gumei de mestecat cu nicotina ori a plasturilor anti-tabac inhiba in mod semnificativ vindecarea osului si cresc riscul de pseudartroza;
  • Varsta inaintata;
  • Anemia severa;
  • Diabetul;
  • Medicatia pe baza de antiinflamatoare precum aspirina, ibuprofenul si prednisonul; pacientul trebuie sa consulte permanent doctorul cu privire la riscurile si beneficiile administrarii acestor medicamente pe parcursul vindecarii unei fracturi;
  • Infectiile.

Un os fracturat necesita totodata si o alimentatie adecvata. Pentru vindecarea oaselor fracturate este imperativa alimentatia bazata pe proteine, calciu, vitamina C si vitamina D. O dieta echilibrata este mijlocul cel mai sigur de a asigura elementele nutritionale necesare, suplimentele nutritionale administrate cu depasirea cerintelor zilnice fiind ineficiente. Medicul va discuta cu dvs. principiile nutritionale si va va face recomandari cu privire la administrarea de suplimente nutritionale, in functie de necesitati.

Pseudartroza este mai frecventa la persoanele cu fracturi la care perfuzia sangvina la nivelul osului este deficitara si, de asemenea, la persoanele care au suferit traumatisme severe osoase, chiar daca fluxul sangvin este corespunzator.

  • Anumite oase, cum ar fi oasele degetelor de la picioare dispun de o stabilitate buna si sunt bine vascularizate, motiv pentru care este de asteptat ca acestea sa se vindece cu un minim tratament.
  • Unele oase, cum ar fi partea superioara a femurului (capul si colulu femural), un mic os al incheieturii mainii (scafoidul) sunt slab vasularizate, iar fluxul sangvin poate fi intrerupt complet in cazul unei fracturi a acestor oase.
  • Alte oase, cum ar fi tibia, beneficiaza de un flux sangvin mediu, dar pielea si muschii invecinati pot fi distrusi in caz de trauma severa. Trauma poate distruge fie fluxul sangvin intern in cavitatea medulara a osului, fie fluxul sangvin exterior din zona pielii si a muschilor ce acopera osul.

Exista insa si situatii cand un os fracturat nu se vindeca, chiar daca tratamentul aplicat a fost cel corect – chirurgical sau nechirurgical.

Simptome

Pacientii cu pseudartroza resimt de regula durere la locul fracturii dupa ce durerea initiala ce insoteste trauma dispare. Aceasta durere poate persista luni sau chiar ani de zile, si poate fi constanta sau poate aparea la folosirea bratului sau a piciorului afectat.

Diagnostic

Pentru diagnosticarea unei pseudartroze doctorul va utiliza examenul imagistic care, in functie de osul afectat, poate include radiografia, tomografia computerizata si RMN (rezonanta magnetica). Examenul imagistic permite medicului sa vizualizeze osul fracturat si sa urmareasca modul in care acesta se vindeca. Urmatoarele simptome – singulare sau combinate – pot indica unui medic ortoped ca a intervenit o pseudartroza:

  • Durerea persistenta la locul fracturii;
  • Persistenta unei depresiuni, fara formare de os nou care sa uneasca fragmentele, la locul fracturii
  • Lipsa oricarui progres in vindecare atunci cand se compara examenele imagistice efectuate de-a lungul mai multor luni
  • Vindecarea incorecta intr-o perioada de timp care este de regula suficienta pentru vindecarea normala

Analizele de sange pot fi de asemenea utile pentru investigarea cauzelor pseudartrozei. Ele pot reflecta o infectie sau alta afectiune care poate intarzia vindecarea osului, precum anemia sau diabetul.

Tratament

Tratamentul pseudartrozei este prin excelenta chirurgical. Se pot incerca si metode nechirurgicale de tratament care sunt eficiente mai ales daca este vorba de o intarziere in consolidare. Consultati medicul ortoped cu privire la beneficiile si riscurile tratamentelor disponibile pentru pseudartroza. Acesta va poate recomanda tratamentul optim pentru dumneavostra.

Tratament nechirurgical

Cel mai frecvent tratament nechirurgical este constituit de folosirea stimulatorului osos. Acest mic dispozitiv produce ultrasunete sau unde electromagnetice pulsatile care stimuleaza vindecarea. Pacientul plaseaza stimulatorul pe piele deasupra zonei de pseudartroza pentru o perioada de 20 minute pana la cateva ore pe zi. Pentru a fi eficient, acest tratatment trebuie urmat zilnic. De asemenea se mai poate folosi injectarea de factori de crestere la nivelul focarului de pseudartroza.

Tratament chirurgical

Tratamentul pseudartrozei nu este unul usor. Este posibil sa aveti nevoie de o a doua interventie daca prima nu are rezultatele scontate. Optiunile de interventie chirurgicala includ grefa de os sau substituentul de grefa osoasa, fixarea interna si/sau fixarea externa.

  • Grefa de os (autogrefa) – grefele de os pot „relansa” adesea procesul de vindecare atunci cand consolidarea osoasa nu progreseaza. O grefa de os confera o noua structura (un nou „schelet”) in jurul careia poate creste noul os. Grefele de os furnizeaza celule osoase proaspete si substantele chimice produse in mod natural de corp, necesare pentru procesul de vindecare.

Chirurgul va face o incizie si va „recolta” fragmente de os din diferite zone ale corpului pacientului. Acestea sunt apoi transplantate la locul focarului de pseudartroza. Marginea pelvisului sau „creasta iliaca” este cel mai adesea utilizata ca zona de „recoltare” pentru grefa de os. Desi recoltarea grefei de os poate fi dureroasa, cantitatea de os prelevata nu genereaza probleme functionale, structurale sau cosmetice.

  • Alogrefa (grefa de la alta persoana) sau grefa osoasa de la cadavru – alogrefa este utilizata pentru a evita recoltarea de os de la pacient. Ca si in cazul unei grefe obisnuite, prin aceasta metoda se creaza un mediu favorabil vindecarii. Cu trecerea timpului osul pacientului inlocuieste osul prelevat de la cadavru.
  • Substituentii de os – substitutele de grefa osoasa sunt produse destinate comercializarii. Ca si in cazul alogrefelor, substitutele de grefa osoasa evita prelevarea de os de la pacient. Substitutele de grefa osoasa furnizeaza „structura” necesara noului os pentru a creste. Pentru a stimula cresterea osoasa chirurgul va suplimenta grefa osoasa cu alte produse care contin substante chimice de care organismul uman are nevoie pentru a genera os.

In functie de tipul de neconsolidare, oricare din materialele de mai sus sau o combinatie a acestora pot fi utilizate pentru a vindeca pseudartroza.

Grefele de os (sau substitutele de grefa de os) prin ele insele nu asigura stabilitate zonei fracturate. Cu exceptia cazului in care pseudartroza este stabila, veti avea nevoie de proceduri chirurgicale suplimentare (fixare interna sau externa) pentru vindecare.

  • Fixare interna – fixarea interna stabilizeaza focarul de pseudartroza; chirurgul aplica pe os o placa metalica si suruburi sau introduce o tija in canalul medular al osului.

Indepartarea unei tije introduse anterior si introducerea uneia mai lungi si mai groase contribuie la cresterea stabilitatii si a fluxului sangvin spre locul neconsolidarii. Fixarea interna poate fi acompaniata de o grefare osoasa pentru a stimula vindecarea.

  • Fixarea externa – Fixarea externa are de asemenea scopul de a crea o buna stabilitate la nivelul zonei de pseudartroza. Chirurgul va atasa pe exteriorul bratului sau piciorului afectat un cadru metalic sau de carbon care va fi fixat ferm de os. Fixarea externa poate facilita vindecarea in cazul pacientilor care sufera de pierderi osoase si/sau infectii cronice.

Cercetari in domeniu/Noutati

Pentru a reduce incidenta pseudartrozelor, s-au dezvoltat tehnici de stabilizare care afecteaza mai putin vascularizatia (alimentarea cu sange) osului.

Deasemenea, se iau in considerare substantele chimice produse in mod natural de organismul uman si care sunt necesare pentru vindecare. Aceste substante sunt cunoscute sub denumirea de factori de crestere. Atunci cand apare o fractura, ele sunt produse in mod normal de corp intr-o anumita secventa. Unul dintre acesti factori, BMP 7 (proteina morfogenica osoasa 7), este disponibil actualmente sub forma de inlocuitor de grefa de os. Cercetatorii isi concentreaza eforturile pe sintetizarea acestor substante chimice.