Genunchiul este cea mai mare si cea mai complexa articulatie a corpului uman. Deoarece este atat de folosita, este si extrem de vulnerabila la aparitia unor leziuni.
Ruptura de menisc se numara printre cele mai frecvente leziuni la nivelul genunchiului. Atletii, si indeosebi cei care practica sporturi de contact, sunt expusi riscurilor unei rupturi de menisc, desi, in fapt, orice persoana, la orice varsta, se poate confrunta cu o asemenea afectiune.
Anatomie
Trei oase se reunesc la nivelul genunchiului pentru a forma articulatia acestuia: femurul, tibia si rotula (patela).
Doua bucati de cartilaj de tip „pana” actioneaza in calitate de „absorbant de socuri” intre femur si tibie. Ele sunt denumite menisc, fiind dure si de o consistenta cauciucata, pentru a amortiza socurile suferite de articulatie si pentru a mentine stabilitatea acesteia.
Descriere
Rupturile de menisc sunt de mai multe feluri, in functie de modul in care se prezinta, precum si de locul in care apare ruptura.
Rupturile de menisc legate de practicarea sporturilor apar frecvent in combinatie cu alte leziuni la nivelul genunchiului, cum ar fi leziunile ligamentului incrucisat anterior.
Cauze
Rupturile de menisc se produc adesea in timpul practicarii sporturilor, atunci cand jucatorii se ghemuiesc sau se rasucesc in jurul axului propriu, cauzand o ruptura. Alteori ele pot fi rezultatul contactului direct, ca in cazul contrelor la fotbal.
Persoanele in varsta sunt mai predispuse la rupturi degenerative de menisc. Meniscurile se erodeaza si uzeaza in timp, fiind frecvent afectate de astfel de rupturi. Chiar si o simpla intoarcere la ridicarea de pe scaun poate fi suficienta pentru a provoca o ruptura, daca meniscul s-a slabit odata cu inaintarea in varsta.
Simptome
Aparitia unei rupturi de menisc poate fi insotita de un zgomot ca un „pocnet”. Majoritatea oamenilor se pot deplasa in continuare si pot pasi pe genunchiul afectat iar multi atleti continua sa practice sport chiar si cu ruptura de menisc. In 2-3 zile insa, genunchiul se va rigidiza si se va umfla.
Simptomele cel mai des intalnite in caz de ruptura de menisc sunt:
- Durere;
- Rigiditatea si umflarea genunchiului;
- Blocarea genunchiului;
- Senzatia de „cedare” sub greutate;
- Imposibilitatea de a efectua intreaga gama de miscari cu genunchiul.
Fara tratament, partea de menisc rupta se poate deplasa in interiorul articulatiei, iar acest lucru poate duce la blocarea genunchiului.
Consultatia
Examenul clinic si istoricul pacientului
Dupa descrierea simptomelor si istoricului medical, doctorul va trece la examinarea genunchiului dumneavoastra, verificand sensibilitatea la nivelul liniei articulare pe care se afla situat meniscul, intrucat astfel se poate identifica o ruptura de menisc.
Unul din testele efectuate pentru diagnosticarea unei rupturi de menisc este testul McMurray. Doctorul ortoped va indoi genunchiul pacientului si il va roti, iar apoi il va aduce in pozitia intins, pentru a pune presiune pe menisc. Daca exista ruptura de menisc, acest tip de miscare va genera durere si un sunet ca de pocnet. Genunchiul va „trosni” de fiecare data cand medicul repeta testul.
Testele imagistice
Avand in vedere ca exista si alte afectiuni la nivelul genunchiului cu simptomatologie similara rupturilor de menisc, medicul poate solicita teste imagistice pentru confirmarea diagnosticului. Acestea pot fi:
Radiografii. Desi ruptura de menisc nu este vizibila la radiografie, ea poate ajuta medicul sa stabileasca daca exista alte cauze ale durerii de genunchi, precum gonartroza.
RMN (Rezonanta Magnetica Nucleara). Acest tip de examen poate oferi imagini mai bune asupra tesuturilor moi ale articulatiei genunchiului, deci inclusiv a meniscului.
Tratament
Modul de tratament ales de catre chirurgul ortoped difera in functie de tipul de ruptura, dimensiune si amplasarea acesteia.
Treimea exterioara a meniscului este puternic vascularizata. O ruptura in aceasta zona, zisa si „rosie” se poate vindeca de la sine sau poate fi reparata chirurgical (suturata). O ruptura longitudinala este un exemplu de astfel de leziune.
Prin contrast, cele doua treimi interioare ale meniscului sunt slab vascularizate. In absenta nutrientilor necesari din sange, o ruptura in aceasta zona, zisa si „alba” nu se vindeca de la sine. In acest caz cel mai frecvent se indica excizia chirurgicala a portiunii rupte din menisc pe cale artroscopica.
In afara de tipul de ruptura, pentru alegerea tipului de tratament potrivit, medicul ortoped va lua in considerare varsta, nivelul de activitate si orice alte leziuni asociate.
Tratament nechirurgical in ruptura de menisc
Este rar indicat si numai in cazuri selectionate de rupturi ale meniscului in zona „rosie”, cu un genunchi stabil si o mobilitate pastrata. In acest caz, se poate aplica protocolul R.G.C.E.
RGCE inseamna Repaus, Gheata, Compresie si Elevare (ridicare).
- Repaus. Luati o pauza de la activitatea care a generat leziunea. Doctorul poate recomanda utilizarea carjelor pentru a evita plasarea greutatii corpului pe piciorul afectat.
- Gheata. Aplicati gheata pentru 20 de minute de mai multe ori pe zi, dar nu plasati gheata direct pe piele.
- Compresie. Pentru a preveni inflamarea suplimentara si pierderile de sange, aplicati un bandaj elastic de compresie.
- Elevare (ridicare). Pentru a reduce inflamarea, asezati-va pe spate in timpul repausului, cu pozitionarea genunchiului mai sus de nivelul inimii.
Medicamentatie anti-inflamatorie ne-steroidiana. Pot fi utilizate medicamente precum ibuprofenul pentru reducerea durerii si inflamatiei.
Tratament chirurgical in ruptura de menisc
Cel mai frecvent indicat, consta intr-o interventie chirurgicala artroscopica pentru rezolvarea leziunilor meniscale.
Procedura. Artroscopia de genunchi este una dintre cele mai efectuate proceduri chirurgicale. In aceasta interventie, o camera foarte mica este introdusa printr-o mica incizie, pentru a obtine o imagine clara a interiorului genunchiului. Pentru excizia sau suturarea rupturii meniscului, chirurgul ortoped se va folosi de instrumente chirurgicale miniaturale pe care le va introduce prin alte incizii mici.
Recuperare. Este posibil ca dupa interventie doctorul sa va recomande imobilizarea genunchiului cu ghips sau orteza.
Ulterior, medicul ortoped sau kinetoterapeutul va va spune ce exercitii puteti face pentru o recuperare adecvata. Este necesar sa efectuati aceste exercitii in mod regulat pentru a reda mobilitatea genunchiului si pentru a-l fortifica. Veti incepe cu exercitii care vor creste mobilitatea genunchiului, iar apoi in planul de recuperare vor fi adaugate progresiv exercitii de tonifiere musculara (fortificare).
Pentru majoritatea pacientilor, recuperarea poate fi efectuata acasa, desi medicul ortoped va poate recomanda un centru specializat de recuperare, in functie de nevoile dumneavoastra.
Concluzii
Rupturile de menisc reprezinta leziuni ale genunchiului extrem de frecvent intalnite dar care, daca sunt diagnosticate la timp si tratate corect, permit pacientului sa-si reia activitatile pe care le avea inainte de aparitia leziunii.
