Una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului o reprezinta intinderea sau ruptura de ligament incrucisat anterior.
Atletii care practica sporturi de performanta precum fotbal si baschet sunt mai predispusi sa sufere de leziuni ale ligamentelor incrucisate anterioare.
In cazul in care ati suferit o leziune a ligamentului incrucisat anterior, este posibil sa aveti nevoie de interventie chirurgicala pentru reluarea integrala a functiei motorii a genunchiului dvs. Decizia in acest sens depinde de cativa factori, precum gravitatea leziunii si nivelul activitatii dumneavoastra.
Anatomie
Trei oase se intalnesc pentru a forma articulatia genunchiului: femurul, tibia si rotula (patella). Patela este pozitionata anterior pentru a asigura un oarecare grad de protectie.
Oasele sunt inter-conectate prin ligamente. Sunt patru ligamente principale, care actioneaza ca niste franghii/parghii puternice pentru a tine oasele impreuna si a mentine stabilitatea genunchiului.
Ligamente colaterale
Aceste ligamente sunt situate pe partile laterale ale genunchiului. Ligamentul colateral medial este situat pe interior iar cel colateral lateral este situat pe exterior. Ele controleaza miscarea laterala a genunchiului si il protejeaza impotriva miscarilor neobisnuite/atipice.
Ligamente incrucisate
Ligamentele incrucisate se afla in interiorul articulatiei genunchiului. Ele se incruciseaza pentru a forma un „X”, cu ligamentul incrucisat anterior in fata si ligamentul incrucisat posterior in spate. Ligamentele incrucisate controleaza deplasarea anterioara si posterioara a genunchiului.
Ligamentul incrucisat anterior traverseaza genunchiul pe diagonala, prin mijlocul acestuia. El impiedica tibia sa gliseze in fata femurului si contribuie la stabilitatea rotationala a genunchiului.
Descriere
Aproximativ 50% din leziunile ligamentului incrucisat anterior intervin simultan cu leziunea altor structuri ale genunchiului, cum ar fi cartilajul articular, meniscul, sau alte ligamente.
Leziunile ligamentare se numesc „entorse” si au diferite grade de gravitate.
Entorsele de gradul 1. In entorsele de gradul 1 leziunea ligamentului este moderata, acesta fiind usor intins dar pastrandu-si capacitatea de a mentine stabilitatea genunchiului.
Entorsele de gradul 2. O entorsa de gradul 2 provoaca o intindere a ligamentului pana intr-acolo incat acesta se rupe partial. Acest tip de entorsa este adesea denumit ruptura partiala a ligamentului incrucisat anterior.
Entorsele de gradul 3. Cel mai adesea, acest tip de entorsa este denumit ruptura de ligament incrucisat anterior. Ligamentul este rupt in doua bucati iar genunchiul isi pierde stabilitatea.
Rupturile partiale ale ligamentului incrucisat anterior (LIA) sunt rare; majoritatea leziunilor LIA reprezinta rupturi complete sau aproape complete ale ligamentului incrucisat anterior.
Cauze
Ligamentul incrucisat anterior se poate rupe prin mai multe mecanisme:
- Schimbarea brusca a directiei;
- Oprirea brusca;
- Decelerarea in timpul alergarii;
- Aterizarea incorecta in urma unei sarituri;
- Contactul direct sau coliziunea, asa cum se intampla in cazul placarii in rugby.
Mai multe studii au relevat faptul ca, in anumite sporturi, incidenta leziunilor LIA este mai mare la femeile atlet fata de barbatii atlet. Se presupune ca acest lucru se datoreaza diferentei de conditie fizica, forta musculara si control neuromuscular. Alte posibile cauze ale acestei incidente a leziunilor ligamentului incrucisat anterior, diferentiate in functie de sex, includ laxitatea ligamentara mai mare la femei si efectele estrogenului asupra proprietatilor ligamentelor.
Simptome
In cazul unei leziuni a ligamentului incrucisat anterior, este posibil ca pacientul sa auda un fel de „pocnet” si poate simti ca genunchiul cedeaza sub greutatea proprie. Alte simptome sunt:
- Durere si inflamare. In 24 de ore, genunchiul se va umfla. Fara tratament, durerea si inflamatia pot disparea de la sine. Totusi, daca pacientul incearca sa reia activitatea sportiva, cel mai probabil genunchiul va fi instabil, caz in care acesta risca sa provoace o leziune suplimentara a meniscului;
- Imposibilitatea executarii miscarii complete de flexie/extensie;
- Sensibilitate la nivelul intregii articulatii;
- Disconfort in timpul deplasarii.
Examen medical
Examenul clinic si istoricul pacientului
Odata ajuns la medic, acesta va solicita informatii despre simptome si istoricul medical al pacientului.
Pe parcursul examinarii, medicul ortoped va verifica toate structurile genunchiului vatamat si le va compara cu cele ale genunchiului sanatos. Majoritatea leziunilor de ligament incrucisat anterior pot fi diagnosticate in urma unei examinari clinice minutioase a genunchiului.
Testele imagistice
Alte teste ce pot fi indicate pentru a confirma diagnosticul medicului ortoped cuprind:
Radiografiile. Desi acestea nu vor putea reflecta leziunile ligamentului incrucisat anterior, ele pot ajuta medicul sa stabileasca daca leziunea este asociata unei fracturi osoase.
RMN. Aceasta metoda ofera imagini mult mai bune ale tesuturilor moi precum ligamentul incrucisat anterior si poate pune diagnosticul de certitudine in ruptura de LIA.
Tratamentul rupturii de ligament incrucisat anterior
Tratamentul unei leziuni de ligament incrucisat anterior variaza in functie de nevoile individuale ale pacientilor. De exemplu, atletii tineri care practica diverse sporturi, si persoanele active vor avea cel mai probabil nevoie de interventia chirurgicala pentru a-si putea relua cu succes activitatea sportiva. Pentru persoane mai putin active, de regula varstnici, revenirea la o viata normala se poate face si fara interventie chirurgicala.
Tratament nechirurgical
Un LIA rupt nu se va vindeca niciodata fara interventie chirurgicala. Tratamentul nechirurgical poate fi eficient pentru persoanele in varsta si sedentare. Daca stabilitatea generala a genunchiului este nealterata, doctorul ortoped poate recomanda alternative mai simple, ne-chirurgicale, cum ar fi:
- Purtarea unei orteze. Pentru a proteja genunchiul de instabilitate. De asemenea, pentru a-si proteja genunchiul, este posibil ca pacientilor sa li se recomande utilizarea carjelor pentru a evita plasarea greutatii pe piciorul afectat.
- Kinetoterapie. Pe masura ce inflamatia se reduce, poate fi demarat un program de recuperare atent gandit, care include exercitii specifice menite sa asigure reluarea functiei genunchiului si fortificarea musculaturii piciorului.
Tratament chirurgical
Reconstructia ligamentului. Majoritatea leziunilor LIA nu pot fi suturate (cusute) la loc. Pentru repararea pe cale chirurgicala a LIA si recuperarea stabilitatii genunchiului, ligamentul trebuie reconstruit. Chirurgul ordoped va inlocui ligamentul rupt cu o grefa de tesut.
Grefele pot fi obtinute din mai multe surse. Adesea, ele sunt prelevate din tendonul patelar, care se afla pozitionat intre rotula si tibie. Tendoanele muschilor ischio-gambieri care se afla in partea posterioara a coapsei constituie o sursa obisnuita de grefa. Alteori se utilizeaza tendonul muschiului cvadriceps, care se afla intre rotula si coapsa. De asemenea, pot fi utilizate si alogrefele (grefele prelevate de la cadavre).
Deoarece recuperarea dupa interventia chirugicala necesita timp, este posibil ca atletul sa nu-si poata relua activitatea sportiva mai devreme de 6 luni sau chiar mai mult de la interventie.
Procedura. Interventia de reconstructie a ligamentului incrucisat anterior se efectueaza cu ajutorul unui artroscop, cu practicarea unor incizii mici. Interventia artroscopica este mai putin invaziva decat cea clasica. Beneficiile tehnicilor minim invazive includ durerea mai mica dupa interventie, timp de spitalizare redus, si imbunatatirea semnificativa a timpului de recuperare.
Cu exceptia cazului in care exista leziuni multiple la nivelul genunchiului, reconstructia ligamentului incrucisat anterior nu se efectueaza imediat. Amanarea interventiei permite atat retragerea inflamatiei cat si reluarea functiei motorii inainte de operatie. Efectuarea prematura a reconstructiei LIA sporeste riscul de artrofibroza sau formarea de cicatrici intra-articulare, care cresc riscul de pierdere a motricitatii genunchiului.
Recuperare
Indiferent daca tratamentul presupune interventia chirurgicala sau nu, recuperarea are un rol vital in reluarea activitatii zilnice. De asemenea, un program de kinetoterapie poate facilita reluarea fortei si functiei motorii a genunchiului.
Daca pacientul a suferit o interventie chirurgicala, recuperarea se va concentra in primul rand pe reluarea motricitatii articulatiei si muschilor adiacenti. Dupa aceea va urma un program de tonifiere musculara menit sa protejeze noul ligament. Aceasta fortificare, va creste progresiv stresul la care este supus ligamentul. Etapa finala a recuperarii este dedicata reluarii functionalitatii genunchiului la nivelul de dinaintea rupturii ligamentului, mai ales in cazul sportivilor de performanta.
