Daca vi s-a pus diagnosticul de fractura olecran, doctorul ortoped va va imobiliza cotul in camera de garda, cel mai frecvent cu o atela gipsata pentru a permite umflaturii create la nivelul cotului sa se retraga. In continuare tratamentul poate fi de 2 feluri:

Tratamentul Nechirurgical

Este recomandat in cazuri izolate de fracturi fara deplasare a fragmentelor osoase si daca medicul ortoped considera ca fractura dumneavoastra este stabila, fara riscul de deplasare ulterioara a fragmentelor. Veti avea nevoie de o monitorizare frecventa a evolutiei, cu vizite dese la medicul ortoped.

Daca fragmentele osoase raman nemiscate, dupa circa 3 saptamani veti putea incepe sa miscati cotul, insa nu veti avea voie sa ridicati nimic cu mana afectata o perioada mai lunga de timp.

Tratamentul ortopedic (nechirurgical) poate necesita perioade lungi de imobilizare a cotului. Din aceasta cauza se pierde din mobilitatea cotului, iar pentru redobandirea miscarii normale veti avea nevoie de o perioada mai lunga de recuperare.

Daca pe parcursul tratamentului ortopedic (nechirurgical) fragmentele osoase se deplaseaza, veti avea nevoie de tratamentul chirurgical (operatie) pentru o vindecare corecta si o functie buna a cotului.

Tratamentul chirurgical

De electie in cazul fracturilor de olecran, asigura o reducere anatomica a fracturii, o fixare rigida si o recuperare mai rapida.

Interventia chirurgicala de reducere si fixare a fracturii de olecran este necesara atunci cand:

  • Fragmentele osoase fracturate sunt deplasate. Deoarece muschiul triceps se ataseaza olecranului pentru a ajuta la extensia cotului, este important ca oasele sa fie puse in pozitia corecta pentru a putea intinde ulterior cotul.
  • Fractura este „deschisa” (bucati de os au penetrat tegumentul). Deoarece riscul de infectie este mai mare in cazul fracturii deschise, pacientului i se vor administra antibiotice intravenos si vaccinul antitetanic inca din camera de garda. Interventia chirurgicala se va face in urgenta pentru curatarea corespunzatoare si cat mai rapida a ranii. De regula in aceeasi operatie se va fixa si fractura de olecran.

Interventia (operatia) poate avea loc fie sub anestezie generala (adormire) fie sub anestezie regionala (cu medicamente precum novocaina care amortesc bratul), fie cu ambele tipuri de anestezie.

Pe parcursul interventiei, pacientul poate fi asezat pe spate sau cu fata in jos. Daca este pozitionat cu fata in jos-buzele si pleoapele pot fi umflate timp de cateva ore dupa operatie, dar acesta este un efect normal si temporar.

Chirurgul ortoped va face o incizie in partea posterioara a cotului si va repozitiona fragmentele osoase. Exista mai multe modalitati de fixare a acestora pentru a le mentine in pozitia corecta, dintre care chirurgul poate alege:

  • Brose metalice;
  • Placute si suruburi;
  • Doar suruburi;
  • Suturi transosoase sau transtendinoase.

In cazul in care, in urma traumatismului, o parte din os lipseste sau a fost sfaramata astfel incat reconstructia este imposibila, fractura poate necesita grefarea osoasa pentru vindecare. Tesutul osos poate fi prelevat de la pacient (de regula din zona bazinului), poate proveni de la banca osoasa (de la un donator de os) sau poate fi inlocuit cu un material artificial (substituient osos) care contine calciu.

Incizia este de regula inchisa cu fire sau capse. In unele cazuri,r se poate aplica o atela la nivelul bratului.

Postoperator. Daca medicul ortoped v-a recomandat interventia chirurgicala, inseamna ca potentialele beneficii sunt mai mari decat riscurile. Interventia chirurgicala insa comporta anumite riscuri.

  • Infectie. Riscul de infectie exista in cazul oricarei interventii chirurgicale, indiferent daca este efectuata pentru fixarea fracturii de cot sau in alt scop.
  • Durerea asociata interventiei. Durerea este controlata in sala de operatii de catre echipa de medici anestezisti. Postoperator, durerea va fi controlata cu ajutorul unei combinatii de medicamente analgezice.
  • Leziuni nervoase sau ale vaselor de sange. Riscul de leziuni vasculo-nervoase este foarte mic in cazul fracturii de olecran, acesta fiind un efect secundar neobisnuit.

Interventia chirurgicala nu garanteaza vindecarea fracturii. Fragmentele osoase se pot deplasa secundar, implantul se poate deteriora sau fractura poate sa nu consolideze. Acest lucru are o multitudine de cauze, printre care:

  • Nerespectarea cu strictete de catre pacient a recomandarilor postoperatorii.
  • Existenta unor alte afectiuni care incetinesc procesul de vindecare precum, tabagismul sau consumul altor produse din tutun, diabetul.
  • Daca fractura a fost deschisa (oasele fracturate au penetrat tegumentul), adesea vindecarea este mai lenta.

Daca fractura nu se vindeca, este posibil sa fie nevoie de o interventie ulterioara.

Recuperare

Obiective

Obiectivul principal al tratamentului fracturii de olecran este consolidarea fracturii si redobandirea mobilitatii cotului, asa cum era inainte de traumatism.

Majoritatea pacientilor isi vor relua activitatile obisnuite (cu exceptia activitatilor sportive si muncii grele) in primele 4 luni de la fractura, desi vindecarea completa poate dura chiar mai mult de 1 an.

Dupa interventie, cotul pacientului poate fi imobilizat cu atela gipsata sau ghips circular pentru o scurta perioada de timp. Pacientul poate purta si un bandaj de sustinere pentru un confort mai mare. De asemenea, i se pot administra analgezice. Chirurgul ortoped indeparteaza de regula suturile sau capsele la 10 – 14 zile de la interventie (operatie).

Pacientului i se interzice de obicei sa ridice obiecte cu bratul operat timp de cel putin sase saptamani. Exercitiile de miscare pentru cot si antebrat vor incepe la scurt timp dupa interventie, uneori chiar a doua zi dupa aceasta.

In perioada imediat urmatoare interventiei, este posibil ca unii pacienti sa fie in imposibilitate de a-si indrepta singuri cotul operat. Pentru a putea face asta ei trebuie sa se ajute de bratul sanatos sau pot fi ajutati de o alta persoana.

Recuperarea completa in urma unei fracturi de olecran necesita multa munca. Este extrem de important ca exercitiile, odata incepute, sa fie efectuate de mai multe ori pe zi, in fiecare zi. In unele cazuri se vor prescrie si sedinte de fizio-kinetoterapie. In acest caz, pacientul trebuie sa continue sa-si faca exercitiile acasa in zilele in care nu merge la terapie. Acestea au efecte numai daca sunt efectuate in mod regulat. Adesea, tonifierea musculara dureaza mai mult decat asteptarile pacientului – 6 luni sau mai mult.

Restrictiile privind sofatul depind in general de bratul afectat (de exemplu, bratul drept este utilizat pentru schimbarea vitezelor) si de utilizarea analgezicelor. Sedativele pot afecta judecata si, prin urmare, afecteaza capacitatea de a conduce un vehicul la fel ca si alcoolul.

Comentarii

Chiar daca fractura s-a vindecat, este posibil ca miscarea cotului sa nu poata fi reluata integral. In majoritatea acestor cazuri, pacientul nu-si poate indrepta complet bratul. De regula, pierderea catorva grade ale unghiului de miscare nu va afecta modul in care bratul va functiona in viitor, inclusiv in ceea ce priveste practicarea sporturilor sau munca dificila. Pierderea semnificativa de mobilitate poate necesita fizio-kinetoterapie intensiva, sau interventie chirurgicala ulterioara pentru corectarea acestor deficiente. Aceste situatii sunt insa destul de rare in cazul fracturilor de cot.

Artroza cotului poate face ca articulatia cotului sa se rigidizeze si sa fie dureroasa. Este un efect neplacut, dar relativ obisnuit, pe termen lung, la fractura de olecran. Artroza cotului se poate instala rapid in urma unei fracturi de olecran sau instalarea acesteia poate dura ani de zile. Ea apare atunci cand cartilajul articular de la nivelul articulatiei cotului a fost deteriorat in urma fracturii, sau daca fractura a condus la uzarea cartilajului in timp. De retinut ca nu toate persoanele care sufera de o fractura de cot vor dezvolta artroza. De asemenea, artroza cotului nu este intotdeauna dureroasa si nu intotdeauna conduce la limitarea capacitatii pacientului de a-si folosi bratul, iar daca nu este deranjanta nu necesita tratament.