În cazul în care cartilajul articular de la nivelul articulaţiei şoldului este grav deteriorat datorită artrozei (coxartrozei) sau altor cauze, mişcări obişnuite precum mersul pe jos sau ridicatul şi aşezatul pe scaun pot fi dureroase şi dificile pentru dumneavoastră. Şoldul poate fi înţepenit iar încălţarea pantofilor sau punerea şosetelor devin o provocare. Odată cu avansarea bolii, veţi simţi durere şi la repaus.

Dacă medicaţia potrivită, modificarea activităţilor zilnice şi utilizarea unor mijloace de sprijin (cârje/baston/cadru de mers) nu ajută la ameliorarea simptomelor, este timpul să luaţi în considerare o intervenţie chirurgicală de protezare a şoldului. Această intervenţie este sigură şi eficientă, vă asigură dispariţia durerii, creşterea mobilităţii şoldului şi vă ajută în reluarea activităţilor zilnice, obişnuite.

Efectuată pentru prima dată în 1960, artroplastia de şold este una dintre cele mai de succes intervenţii chirurgicale la nivelul întregii medicini. De atunci, inovaţiile în domeniul materialelor şi tehnicilor chirurgicale au contribuit semnificativ la îmbunătăţirea performanţelor acestei intervenţii.

Anatomie

Şoldul reprezintă una din cele mai mari articulaţii ale corpului uman. Acesta este format dintr-o cavitate concavă la nivelul bazinului (acetabul) şi partea superioară a osului coapsei (femurul).

Suprafaţa osoasă a articulaţiei şoldului este acoperită de cartilajul articular (un strat neted şi lucios), ce protejează oasele şi permite mişcarea.

Anatomia soldului
Anatomia Şoldului

O membrană subţire denumită membrană sinovială înconjoară articulaţia şoldului. Într-un şold sănătos, această membrană secretă o cantitate mică de fluid care lubrifiază cartilajul şi elimină aproape integral fricţiunea în timpul mişcării şoldului.

Totul este acoperit de către capsula articulară care, cu ajutorul unor ligamente puternice conferă stabilitate şoldului.

Apariţia coxartrozei se caracterizează prin pierderea supleţei cartilajului articular, cu îngustarea până la dispariţia spaţiului articular (oasele vin în contact -„os pe os”), şi apariţia osteofitelor (ciocuri osoase).

Descrierea procedurii

În cadrul protezării totale a articulaţiei şoldului (artroplastia totală de şold) osul şi cartilajul deteriorat sunt îndepărtate şi înlocuite cu elementele protezei.

Inlocuirea articulatiei de sold
  • Porţiunea superioară a femurului deteriorat este îndepărtat şi înlocuit cu o tijă metalică (coada protezei) care se introduce pe centrul femurului. Tija femurală poate fi sau nu cimentată în os.
  • O bilă (capul protetic) metalică sau ceramică este fixată la partea superioară a tijei. Ea înlocuieşte capul femural deteriorat care a fost îndepărtat.
  • Cartilajul articular deteriorat de la nivelul acetabulului este îndepărtat şi înlocuit de o emisferă metalică (cupa protezei) ce se va potrivi perfect în concavitatea osului coxal. Ea este fixată uneori cu ajutorul unor şuruburi sau cu ciment.
  • Un distanţier de plastic sau ceramică este introdus între bilă (noul cap femural) şi cupa protezei pentru a permite o alunecare uşoară.
Ce este coxartroza şi cum se face protezarea şoldului

Când se recomandă artroplastia totală de şold?

Coxartroza este principala boală pentru care medicul ortoped vă poate recomanda artroplastia totală de şold. Pacienţii care beneficiază de această procedură se confruntă adesea cu:

  • Durere severă de şold care limitează activităţile zilnice, precum mersul pe jos sau aplecarea
  • Durere moderată sau severă de şold care nu cedează în timpul repausului diurn sau nocturn
  • Rigiditatea (înţepenirea) şoldului care limitează capacitatea de mişcare sau ridicare a piciorului
  • Lipsa de răspuns la alte tratamente, precum medicaţia antiinflamatorie, fizioterapia, folosirea unor elemente ajutătoare la mers (cadru/cârje/baston)

Cine poate fi candidat pentru intervenţia chirurgicală ?

Nu există contraindicaţii absolute legate de vârstă sau greutatea corporală în ceea ce priveşte artroplastia totală de şold.

Recomandarea pentru intervenţie se bazează pe gradul de durere şi dizabilitate al pacientului şi nu pe vârstă. Majoritatea pacienţilor care suferă o artroplastie totală de şold au vârste cuprinse între 50 şi 80 de ani. Însă, artroplastii totale de şold au fost efectuate cu succes la pacienţi de toate vârstele, de la adolescenţi cu artrită juvenilă până la pacienţi în vârstă, cu artroză.

Aşteptări realiste după artroplastia totală de sold

Un factor important în luarea deciziei de a suferi o intervenţie de protezare a şoldului este înţelegerea exactă a ceea ce se poate şi ceea ce nu se poate obţine prin operaţie. Majoritatea persoanelor care au optat pentru artroplastia totală de şold au confirmat dispariţia durerii de şold şi o creştere a calităţii vieţii prin uşurarea efectuării activităţilor zilnice.

În urma activităţilor normale, orice implant de şold începe să se uzeze la nivelul distanţierului de plastic (polietilenă). Activitatea fizică excesivă şi supraponderabilitatea grăbesc acest proces de uzură şi pot conduce la deteriorarea implantului şi la apariţia durerii. Prin urmare, majoritatea chirurgilor ortopezi avertizează pacienţii cu privire la practicarea unor activităţi de impact mare cum ar fi alergarea, jogging-ul, săriturile, sau alte sporturi de mare impact pentru tot restul vieţii de după intervenţie.

Activităţile cu efecte realist benefice după artroplastia totală de şold includ mersul pe jos, înotul, golful, şofatul, ciclismul, dansul, şi alte sporturi cu impact mic.

Cu ajutorul unei modificări adecvate a programului de activităţi fizice, implantul de şold poate dura mulţi ani.

Cum se simt pacienţii după operaţia de protezare a şoldului

Evaluarea ortopedică

Chirurgul ortoped vă va face o evaluare completă care constă în:

  • Istoricul medical. Medicul ortoped vă va solicita informaţii despre starea generală de sănătate, despre nivelul de durere resimţit şi mobilitate.
  • Examenul clinic. Examinarea clinică va stabili gradul de mobilitate şi forţă ale şoldului şi modul de aliniere generală a oaselor piciorului.
  • Radiografii. Imaginea oferită de radiografii contribuie la stabilirea gradului de deteriorare şi deformare a şoldului.
  • Alte teste. Ocazional, imagistica avansată precum CT-ul poate fi necesar pentru a vedea mai în detaliu starea în care se află oasele şoldului.

Medicul ortoped vă va prezenta rezultatele evaluării şi vă va explica dacă artroplastia totală de şold este cea mai bună metodă pentru îndepărtarea durerii şi reluarea mobilităţii şoldului dvs.

În plus, chirurgul ortoped vă va explica riscurile şi complicaţiile potenţiale ale unei astfel de intervenţii, atât cele legate de intervenţia în sine cât şi cele ce pot apărea în timp, după artroplastia totală de şold.

Puneţi întrebări ori de câte ori nu înţelegeţi ceva. Cu cât ştiţi mai multe cu atât veţi putea gestiona mai uşor schimbările pe care artroplastia totală de şold le va aduce în viaţa dumneavoastră.

Pregătirea pentru operaţie

Dacă decideţi să faceţi artroplastia totală de şold, chirurgul ortoped vă poate solicita să vă programaţi la un examen medical complet la medicul de familie înainte de operaţie. Acest lucru este necesar pentru a se asigură că starea dvs. de sănătate permite efectuarea operaţiei şi procesul de recuperare completă. Pacienţii cu afecţiuni cronice precum bolile de inimă vor fi de asemenea evaluaţi de un specialist (medic cardiolog) , înainte de intervenţie.

Pregătirea Operaţiei de Protezare

Investigaţii. Mai multe investigaţii, printre care analize de sânge, sumarul de urină, o electrocardiogramă (EKG) şi o radiografie pulmonară pot fi necesare pentru planificarea intervenţiei de către chirurgul ortoped.

Pregătirea pielii. Pielea dvs. trebuie să nu prezinte nicio infecţie sau iritaţie înainte de intervenţie. Dacă există o astfel de afecţiune, spuneţi chirurgului ortoped pentru ca acesta să vă recomande tratamentul adecvat pentru piele înainte de intervenţie.

Donaţiile de sânge. Este posibil să vi se recomande donarea de sânge înainte de intervenţie, pentru cazul în care aveţi nevoie de transfuzii după aceasta.

Medicaţia. Informaţi-vă chirurgul despre medicamentele pe care le luaţi. Acesta vă va spune ce medicamente trebuie să continuaţi să luaţi şi care trebuie oprite înainte de operaţie.

Scăderea în greutate. Dacă sunteţi supraponderal, doctorul vă poate cere să pierdeţi din greutate înainte de intervenţie pentru a reduce stresul asupra noului şold şi pentru a reduce riscurile operaţiei.

Evaluare stomatologică. Deşi incidenţa infecţiilor după artroplastia de şold este foarte scăzută, acestea pot apărea dacă bacteriile pătrund în sânge. Pentru a reduce riscul infecţiilor, procedurile stomatologice majore (precum extracţiile) trebuie finalizate înainte de intervenţia de artroplastie totală de şold.

Evaluare urologică/nefrologică. Persoanele care au un istoric recent de infecţii urinare frecvente trebuie să consulte medicul urolog înainte de intervenţie. Persoanele în vârstă, cu afecţiuni ale prostatei trebuie să ia în considerare finalizarea tratamentului înainte de artroplastia totală de şold.

Planificare socială. Deşi veţi putea să vă deplasaţi cu ajutorul cârjelor sau unui cadru imediat după intervenţie, veţi avea nevoie de ajutor timp de câteva săptămâni pentru activităţi precum gătitul, cumpărăturile, baia, şi spălatul rufelor.

Dacă locuiţi singur şi nu aveţi un ajutor, vă puteţi adresa unei firme ce prestează servicii de îngrijire la domiciliu, sau puteţi beneficia de serviciile unui centru de recuperare.

Planificarea spaţiului de locuit. Anumite modificări ale domiciliului pot face mai uşoară deplasarea prin casă în perioada de recuperare, şi pot facilita desfăşurarea activităţilor zilnice:

  • Instalarea unor bare de sprijin sau a unei balustrade în baie sau în duş
  • Instalarea unor balustrade de siguranţă pe scară
  • Achiziţionarea unui scaun stabil pentru perioada de recuperare, cu o pernă tare (care să permită genunchilor să rămână mai jos de şolduri), cu spătar drept şi două braţe
  • Instalarea unui înălţător pentru scaunul de toaletă
  • Instalarea în baie sau în duş a unui scaun stabil pentru a evita căderile
  • Utilizarea unui burete de baie cu mâner lung şi a unui duş cu mâner lung
  • Utilizarea unui încălţător cu mâner lung pentru încălţăminte evitând astfel îndoirea excesivă a noului şold
  • Utilizarea unui dispozitiv de prindere a obiectelor pentru a evita aplecarea excesivă
  • Utilizarea unor perne tari pentru scaune, canapele şi maşină care să permită aşezarea cu genunchii mai jos decât şoldurile
  • Îndepărtarea tuturor covoarelor şi cablurilor ce vă stau în cale şi vă supun riscului de împiedicare

Operaţia

Cel mai probabil veţi fi internat cu o zi înaintea intervenţiei sau chiar în ziua intervenţiei.

Anestezia

După internare, veţi fi consultat de către medicul anestezist. Cele mai obişnuite tipuri de anestezie sunt anestezia generală (veţi fi adormit), rahianestezia (sunteţi treaz, dar nu veţi simţi nimic de la brâu în jos) sau regională prin anestezia doar a membrului ce urmează a fi operat. Cu ajutorul dvs., medicul anestezist va stabili ce fel de anestezie vă este mai potrivită.

Procedura chirurgicală

Operaţia în sine durează intre o oră şi două ore. Chirurgul ortoped va îndepărta cartilajul şi partea din os deteriorate şi va poziţiona apoi implanturile noi într-o poziţie care să asigure realinierea şi funcţionarea şoldului dvs.
După intervenţia chirurgicală, veţi fi mutat într-un salon special (postoperator) unde veţi rămâne pentru câteva ore până când trece efectul anesteziei. După trezire sau a doua zi, veţi fi mutat în salon.

citeşte şi PROTEZAREA MINIM INVAZIVĂ A ŞOLDULUI

Spitalizarea

Cel mai probabil spitalizarea va dura câteva zile. Pentru a vă proteja şoldul în perioada imediată după operaţie vi se va cere să staţi cu o pernă specială între picioare.

Controlul durerii. După intervenţie, veţi simţi o oarecare durere la nivelul şoldului dar chirurgul şi asistentele vă vor administra medicamente pentru a vă simţi cât mai confortabil. Controlul durerii este un factor important al recuperării. Cereţi sfatul chirurgului dacă durerea postoperatorie devine o problemă.

Prevenirea trombozei venoase profunde. Chirurgul ortoped vă va da indicaţii cu privire la măsurile ce trebuiesc luate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge la nivelul picioarelor. Aceste măsuri includ purtarea unor ciorapi speciali (medicinali) şi administrarea anticoagulantelor.

Veţi fi de asemenea încurajaţi să mişcaţi picioarele şi gleznele imediat după intervenţie pentru a creşte fluxul sanguin în muşchii picioarelor şi pentru a preveni inflamarea acestora şi tromboza venoasă.

Kinetoterapia. Mersul pe jos şi exerciţiile fizice uşoare sunt importante pentru recuperare şi vor începe a doua zi după operaţie. Majoritatea pacienţilor care au suferit o artroplastie totală de şold vor începe să stea în picioare şi să meargă pe jos cu ajutorul unui cadru şi al unui kinetoterapeut a doua zi după intervenţie. Kinetoterapeutul vă va învăţa exerciţii specifice pentru tonifierea musculaturii şi reluarea mobilităţii.

Recuperarea la domiciliu

Succesul artroplastiei totale de şold va depinde în mare măsură şi de modul în care veţi pune în aplicare acasă instrucţiunile chirurgului ortoped, în primele săptămâni de la intervenţie.

Îngrijirea inciziei. Păstraţi pansamentul uscat şi curat până la îndepărtarea firelor. Întrebaţi medicul ortoped înainte de externare de câte ori va trebui să vă pansaţi şi când vi se vor scoate firele.

Dieta. Pierderea poftei de mâncare este un lucru destul de obişnuit timp de câteva săptămâni de la operaţie. O dietă echilibrată, îmbogăţită cu suplimente de fier este importantă pentru a vă ajută în vindecarea inciziei şi pentru recuperarea forţei musculare. Beţi multe lichide.

Activitatea fizică. Exerciţiile fizice sunt un factor esenţial în recuperarea la domiciliu, mai ales în primele săptămâni de la operaţie. Trebuie să fiţi apt să vă reluaţi majoritatea activităţilor normale cotidiene într-o perioadă de 3 până la 6 săptămâni de la operaţie. De asemenea, pentru câteva săptămâni este normal să mai aveţi dureri în timpul exerciţiilor fizice şi al somnului.

Programul dvs. de activitate fizică trebuie să includă:

  • Un program gradual de mers pe jos pentru a creşte progresiv mobilitatea, iniţial în casă şi mai apoi afară
  • Reluarea altor activităţi casnice normale, precum statul jos, statul în picioare, şi urcatul scărilor
  • Exerciţii specifice de efectuat zilnic pentru a restabili mobilitatea şi pentru a creşte forţă musculară. Cel mai probabil veţi putea realiza aceste exerciţii singur dar puteţi apela şi la un kinetoterapeut care să vă asiste acasă sau la un centru de recuperare, în primele câteva săptămâni de la intervenţie.

Citeşte mai multe despre recuperarea la domiciliu după proteza de şold.

Posibile complicaţii după intervenţie

Rata apariţiei unor complicaţii ca urmare a artroplastiei totale de şold este redusă. Complicaţii serioase precum infectarea articulaţiei de şold apar la mai puţin de 2% dintre pacienţi. Complicaţii medicale majore precum infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral au fost semnalate foarte rar. Cu toate acestea, bolile cronice pot creşte riscul apariţiei unor complicaţii. Deşi sunt rare, aceste complicaţii pot prelungi sau limita recuperarea după artroplastie.

  • Infecţia. Infecţia poate apărea la nivelul inciziei sau la nivel profund, în jurul protezei. Ea poate interveni pe durata spitalizării sau după externare, sau chiar şi câţiva ani mai târziu. Infecţiile minore din zona inciziei sunt tratate de regulă cu antibiotice. Infecţiile majore sau profunde pot necesita intervenţii suplimentare sau îndepărtarea protezei. Orice infecţie din organism se poate răspândi până la articulaţia implantată.
  • Tromboza venoasă. Formarea cheagurilor de sânge în venele de la picioare reprezintă cea mai întâlnită complicaţie în urma artroplastiei de şold. Aceste cheaguri de sânge pot pune în pericol viaţa dacă ajung la plămâni. Medicul ortoped vă va face prevenţia prin mobilizarea cât mai timpurie, purtarea unor ciorapi medicinali şi medicaţie anticoagulantă.
  • Inegalitatea membrelor inferioare. Uneori, după artroplastia de şold, unul dintre picioare poate rămâne mai lung sau mai scurt decât celălalt (în ciuda eforturilor chirurgului ortoped de a le egaliza). În acest caz vă veţi simţi mai confortabil cu purtarea unor înălţătoare pentru încălţăminte după intervenţie.
  • Luxaţia protezei. Acest lucru apare atunci când componenta femurală iese din noua articulaţie. Riscul de luxaţie este mai mare în primele luni de la intervenţie, în perioada de vindecare a ţesuturilor. În cazul în care proteza se luxează, o reducere închisă poate rezolva problema, fără a fi necesară o nouă operaţie. În cazurile în care şoldul continuă să se luxeze, poate fi necesară o nouă intervenţie chirurgicală.
  • Decimentarea şi uzura implantului. În timp, proteza de şold se poate decimenta sau uza la nivelul distanţierului de polietilenă. Acest lucru se datorează cel mai adesea activităţii zilnice dar poate fi şi rezultatul unei resorbţii biologice a osului, denumită osteoliză. Dacă apare decimentarea componentelor sau uzura implantului este posibilă efectuarea unei intervenţii chirurgicale de revizie.
  • Alte complicaţii. Pot apărea leziuni nervoase sau ale vaselor de sânge. Sângerarea şi fractura (de obicei a femurului) pot de asemenea interveni.

Evitarea complicaţiilor după intervenţie

Semnale de alarmă privind formarea cheagurilor de sânge. Simptomele ce pot indica o posibilă tromboză venoasă profundă includ:

  • Durerea persistentă în gambă şi în picior, care nu are legătură cu incizia
  • Creşterea sensibilităţii sau înroşirea gambei
  • Inflamarea coapsei, a gambei, a gleznei sau piciorului

Semnale de alarmă privind o posibilă embolie pulmonară. Simptomele ce pot semnala faptul că un cheag de sânge a ajuns la plămâni includ:

  • Respiraţie dificilă/grea (dispneea)
  • Apariţia subită a durerii în piept
  • Durere localizată în piept, asociată cu tuse

Semnale de alarmă privind o posibilă infecţie. Anunţaţi imediat medicul dacă apare oricare din următoarele simptome ce indică o posibilă infectare a implantului de şold:

  • Febra persistentă (mai mult de 38°C)
  • Apariţia frisoanelor
  • Înroşirea şi tumefierea inciziei
  • Apariţia unor scurgeri la nivelul inciziei
  • Apariţia durerii crescânde de şold atât în timpul activităţii cât şi în timpul repausului

Cauza ce mai frecvenţă a infecţiilor de după artroplastia totală de şold o constituie bacteriile care pătrund în fluxul sangvin pe parcursul intervenţiilor stomatologice, în urma infecţiilor tractului urinar sau infecţiilor pielii.

După artroplastia totală de şold, pacientului trebuie să i se administreze preventiv antibiotice înainte de fiecare intervenţie stomatologică sau intervenţie chirurgicală ce poate permite pătrunderea bacteriilor în fluxul sangvin.

Evitaţi căderile. O cădere în timpul primelor câteva săptămâni de la intervenţie poate deteriora grav noul şold şi poate conduce la necesitatea efectuării unei noi intervenţii. Scările sunt deosebit de periculoase şi sunt de evitat până la reluarea mobilităţii şi forţei şoldului.

Este recomandabilă utilizarea unui baston, a unei cârje, a unui cadru, a unor balustrade sau sprijinirea de o altă persoană până când pacientul îşi reia echilibrul, flexibilitatea şi forţa.

Chirurgul şi kinetoterapeutul vă pot ajută să decideţi ce mijloace de sprijin sunt necesare în urma intervenţiei şi momentul la care puteţi renunţa la acestea.

Alte precauţii

Pentru a asigura recuperarea corespunzătoare şi a preveni luxaţia protezei, va trebui să luaţi următoarele măsuri de precauţie – de regulă, timp de minim 6 săptămâni de la intervenţie:

  • Nu încrucişaţi picioarele
  • Nu îndoiţi şoldul la mai mult de 90° (unghi drept)
  • Nu forţaţi răsucirea picioarelor înspre interior sau exterior
  • Utilizaţi o pernă între picioare în timpul somnului până când chirurgul ortoped va confirma că puteţi renunţa la ea

Noul şold este diferit

Majoritatea pacienţilor vor simţi o oarecare amorţeală în jurul inciziei şi, de asemenea, o oarecare dificultate de efectuare a unor activităţi ce presupun îndoirea mare a şoldului. Diferenţele apărute odată cu protezarea şoldului se diminuează în timp şi majoritatea pacienţilor consideră că sunt nesemnificative.

Noul şold poate activa detectoarele de metal la controlul de securitate din aeroporturi sau unele clădiri. Comunicaţi agenţilor de pază că aveţi un implant de şold dacă se declanşează alarma. Puteţi de asemenea solicita chirurgului ortoped eliberarea unui document care să confirme faptul că aveţi un şold artificial.

Protejaţi noul şold

Sunt multe lucruri pe care le puteţi face pentru a proteja implantul de şold şi a prelungi viaţa acestuia.

  • Participaţi la programul regulat de exerciţii fizice pentru a menţine forţa şi mobilitatea noului şold
  • Luaţi măsuri speciale de siguranţă pentru a evita căderile şi traumele. Orice os rupt poate necesita o nouă intervenţie chirurgicală
  • Asiguraţi-vă că dentistul dvs. cunoaşte faptul că aveţi un implant de şold; veţi avea nevoie de antibiotice înainte de orice procedură stomatologică
  • Mergeţi la chirurgul ortoped în mod regulat pentru verificările şi radiografiile de rutină, chiar dacă implantul de şold pare să fie în regulă
Dr. Robert Apostolescu Ortoped sold si genunchi

DR. ROBERT APOSTOLESCU

medic primar ortoped